Ați citit vreodată Constituția României, domnule profesor Vladimir Tismăneanu? (DCXLII)

În primul rând, “rezerva națională” – ori, mai precis, liderii acesteia – a – ori au – recrutat în vederea multiplicării ei români, apoi etnici dăruiți, dintr-un motiv sau altul, cauzei românești sus-menționate – salvarea existenței statului ca subiect de Drept internațional. Între acești membri s-au numărat cadre ale Armatei, ale S.S.I.-ului și Siguranței, etnici evrei, ucrainieni, maghiari etc. De asemenea, persoane fără trecut politic, mulți dintre ei tineri. Sarcina principală a acestora a privit acapararea de către “rezerva națională” a cât mai multe posturi în guvern și, respectiv, Administrație, în mod deosebit într-o serie de sectoare care ofereau “acoperire” unor membri ai  ”rezervei naționale” cu sarcini pe linie militară.

În mod special, “rezerva națională” a țintit spre posturi din Armată, Comunicații, Economia națională, Guvern, S.S.I., Administrație locală, Diplomație, dar si Siguranță.

În paralel, dar cu alt scop decât “rezerva națională”, arătat anterior – anume cu scopul “topirii” statului român, dacă necesitățile U.R.S.S. impuneau, în imperiul sovietic -, aripa moscovită din cadrul Partidului Comunist Român a țintit îndeosebi posturi din cadrul Siguranței, Ordinii publice, Administrației centrale, Parchetului/Procuraturii, Justiției, Mass-media,  dar, desigur, și din cadrul partidului sus-menționat, îndeosebi la nivel central și regional.

În continuare, fiecare din cele două aripi din cadrul Partidului Comunist Român – așadar “rezerva națională” și, respectiv, “aripa moscovită” – a căutat să plasese în structurile statale cât mai mulți din membrii ei, prin înlocuirea cadrelor existente, majoritatea lor fie epurate, fie arestate. Așa se face că posturile din anumite sectoare ale vieții statale, dar și ale Partidului Comunist Român, au fost ocupate în majoritate fie de către membri ai “rezervei naționale”, fie ai aripii moscovite.

După cum se poate constata din cele expuse anterior, ca regulă generală, “aripa moscovită” s-a axat în primii ani ai perioadei postbelice pe acapararea structurilor centrale și regionale ale Partidului Comunist Român, a instituțiilor de forță și informații ale statului, cu excepția Armatei și S.S.I.-ului, apoi a mijloacelor de informare în massă, în cadrul cărora a plasat ofițeri NKVD deconspirați sau “acoperiți”, apoi etnici evrei, ruși, ucrainieni, bulgari, precum și români, majoritatea șantajabili, toți – sau aproape toți – animați de doctrina internaționalistă, respectiv de perspectiva “topirii” statului român în imperiul sovietic.

De asemenea, “aripa moscovită”, susținută puternic de conducerea de la Moscova, a acaparat și conducerea decidentului politic – Partidul Comunist Român.

Cele expuse mai sus arată că, cel puțin aparent, dată fiind ponderea sa majoritară atât în conducerea Partidului Comunist Român, cât și în structura instituțiilor de forță ale statului, responsabilă cu deciziile politice privitoare la înlăturarea din funcții statale, respectiv cu arestarea, respectiv cu condamnarea unor persoane a fost, până în 1952, “aripa moscovită”. Dar o astfel de concluzie este, în orice caz, prematură, putând fi chiar greșită.

(Va urma)

© Valeriu Mangu

Ați citit vreodată Constituția României, domnule profesor Vladimir Tismăneanu? (DCXLI)

Concluzia anterioară necesită, desigur, unele precizări. Astfel, în primul rând, trebuie observat că Regele Mihai I a fost înlăturat de pe tron în 30 decembrie 1947, ceea ce înseamnă, văzând declarațiile sale ulterioare, că fostul suveran nu a fost propriu-zis parte la acțiunea de instaurare a regimului comunist. Lovitura dată monarhiei a aparținut în principal Armatei și S.S.I.-ului, în combinație cu Partidul Comunist Român. Cel mai probabil, Regele Mihai I a fost doar amăgit de celelalte părți, enumerate anterior, din 23 august 1944 până în august 1945, că regimul monarhic va fi păstrat. Aceasta înseamnă că aceste părți l-au descalificat dintr-un început pe Regele Mihai I din calitatea de reprezentant al națiunii, ducând la îndeplinire propriul plan privitor la instaurarea în România a regimului comunist.

De asemenea, trebuie reținut că U.R.S.S. a sprijinit activ, până la încheierea Tratatului de Pace de la Paris, din 10 februarie 1947, pregătirea instaurării în România a regimului comunist, fie prin ajutorul dat părților de care s-a vorbit anterior, în mod special Partidului Comunist Român, fie prin presiunile exercitate asupra Regelui Mihai I ori asupra guvernelor anterioare celor conduse de Petru Groza. După 10 februarie 1947, atât Partidul Comunistt Român, cât și guvernul au avut, în mod practic, mână liberă în ceea ce privește instaurarea regimului comunist.

Desigur, este necesar de făcut inventarul, fie și aproximativ, al acțiunilor necesare acestei instaurări.

(Va urma)

© Valeriu Mangu

Ați citit vreodată Constituția României, domnule profesor Vladimir Tismăneanu? (DCXL)

Oficializarea în 23 august 1944 a “rezervei naționale” sub denumirea “Partidul Comunist Român”, precum și numirea în 6 martie 1945 de către Regele Mihai I a guvernului condus de Petru Groza pot fi așadar analizate din două perspective: în primul rând, sub aspectul constrângerii morale; în al doilea rând, sub aspectul stării de necesitate.

În ceea ce privește oficializarea “rezervei naționale” este de remarcat că aceasta nu a fost rezultatul vreunei constrângeri morale exercitată prin amenințare de către conducerea de la Moscova, cu, de pildă, “topirea” statului în imperiul sovietic, ci a fost o măsură luată chiar de conducerea statului român de natură să salveze existența acestuia, mai precis să preîntâmpine respectiva “topire”, anume prin crearea unui partener de dialog de nivel guvernamental agreat – ori acceptat – de către conducerea sus-menționată. “Rezerva națională” a fost scoasă la suprafață – ori oficializată – pentru, folosind vorbele lui Lucrețiu Pătrășcanu, scoaterea castanelor din foc. Operațiunea respectivă i-a luat prin surprindere chiar și pe membrii aripii moscovite din Partidul Comunist din România aflați la Moscova și, probabil, și pe liderii U.R.S.S., aceștia din urmă neputând aduce pe moment nici un contraargument la întoarcerea armelor de către Armata română împotriva Germaniei. Atacul Armatei române împotriva trupelor germane declanșat începând cu 23 august 1944 a fost prezentat de statul român, respectiv perceput de mai toată lumea drept o acțiune a comuniștilor români, recte a “rezervei naționale”, dar el a aparținut în realitate statului român, prin reprezentanții săi autorizați, care însă i-au conferit, din motive subînțelese, o asemenea dimensiune – ori o asemenea semnificație. Scoaterea în 23 august 1944 de către reprezentanții statului român la suprafață a “rezervei naționale” a avut loc așadar în stare de necesitate.

Oficializarea “rezervei naționale” sub denumirea “Partidul Comunist Român” a însemnat, în logica lucrurilor, și recunoașterea legitimității doctrinei acesteia, așadar a doctrinei comuniste. Altfel spus, Regele Mihai I, Armata, o parte a S.S.I.-ului, a Siguranței au considerat că recunoașterea doctrinei comuniste ca fiind legitimă nu are urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce prin nerecunoașterea legitimității acesteia. Mai clar spus, conducerea statului, a Armatei ș.a. trebuie să fi considerat că în circumstanțele momentului oficializarea “rezervei naționale” și, implicit, deschiderea căii spre transformarea statului român monarhic într-unul comunist nu era o acțiune cu urmări mai grave decât interzicerea în continuare a manifestării acesteia, interzicere care ar fi condus cel mai probabil la “topirea” statului în imperiul sovietic. Rezultă de aici că dintr-un început trebuie să se fi luat de către conducerea statului român în calcul instaurarea în România a regimului comunist ca singura formulă de salvare a existenței statului român ca subiect de Drept internațional și, respectiv, a națiunii naturale române în întregul ei indivizibil.

Și, într-adevăr, elementele enumerate anterior arată că salvarea în cauză nu era posibilă decât prin instaurarea în România a regimului comunist. Cu alte cuvinte, instaurarea regimului comunist în România s-a realizat în stare de necesitate. De asemenea, date fiind circumstanțele momentului, acțiunea de instaurare a regimului comunist a fost, prin raportare la națiunea naturală în întregul ei indivizibil, dar și la stat, legitimă.

(Va urma)

© Valeriu Mangu

Întârziată, dar, în principiu, corectă

V.  https://cristidanilet.wordpress.com/2015/05/26/scrisoare-deschisa-catre-senatorii-care-cer-presedintelui-romaniei-demiterea-a-doi-inalti-magistrati/

Notă. V. http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2015-05-26-20189960-0-scrisoarea-prin-care-tariceanu-cere-demiterea-lui-kovesi-livia-stanciu.pdf

Valeriu Mangu

Ați citit vreodată Constituția României, domnule profesor Vladimir Tismăneanu? (DCXXXIX)

Introducerea – ori instaurarea – comunismului în România a presupus așadar două faze: 1) transformarea statului într-unul comunist; 2) transpunerea în fapte a principiilor comuniste.

După cum s-a arătat anterior, refuzul transformării statului român într-unul comunist ar fi generat pericolul, real, al “topirii” acestuia, mai devreme sau mai târziu, în imperiul sovietic ori chiar dezmembrarea teritorială a României, în orice caz pierderea cel mai probabil definitivă de către aceasta a Transilvaniei de Nord, obținută de Ungaria prin Dictatul – ori Al doilea arbitraj – de la Viena, din 30 august 1940 – v. https://ro.wikipedia.org/wiki/Dictatul_de_la_Viena

După cum s-a arătat anterior, numirea în 6 martie 1945 de către Regele Mihai I a guvernului condus de Petru Groza a avut loc în urma cererii exprese a conducerii U.R.S.S. Era limpede pentru orice persoană informată că acest guvern urma să transforme, mai devreme sau mai târziu, România într-un stat comunist sau, în orice caz, aservit U.R.S.S. Refuzul numirii acestui guvern ar fi antrenat, după cum s-a arătat deja, cel mai probabil pierderea pentru totdeauna de către România a Transilvaniei de Nord și, încă, “topirea” statului român în imperiul sovietic ori dezmembrarea teritorială a țării. Acceptarea de către Regele Mihai I, apoi de către unii factori responsabili din Armată și, respectiv, S.S.I., dar și din Siguranță a soluției cerute de conducerea U.R.S.S. este așadar rezultatul unei constrângeri morale. Mai clar spus, numirea guvernului condus de Petru Groza a avut loc, neîndoielnic, în urma unei constrângeri morale pe care autoritățile sovietice au exercitat-o asupra autorităților românești, în primul rând asupra Regelui Mihai I, anume cu privire la soarta Transilvaniei de Nord. De remarcat că pierderea de către statul român pentru totdeauna a Transilvaniei de Nord nu putea fi preîntâmpinată ori, altfel spus, înlăturată, în condițiile din epocă, decât prin satisfacerea cererii sovietice, transmisă prin Andrei Ianuarevici Vâșinski, cu privire la componența Guvernului respectiv. Într-adevăr, România nu era și, respectiv, nu ar fi fost niciodată în stare să recucerească pe cale armată Transilvania de Nord, aceasta în condițiile în care apartenența teritoriului respectiv la Ungaria era garantată de U.R.S.S. De asemenea, șansa unei retrocedări a Transilvaniei de Nord către România în urma unor demersuri diplomatice trebuie, de principiu, exclusă, atâta vreme cât marile puteri occidentale au abandonat România, după cum s-a văzut, în favoarea U.R.S.S.-ului în proporție de 90 la sută.

Văzând cele arătate mai sus, precum și dispozițiile art. 25 al Codului penal în ființă – v. http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-25 -, potrivit cărora nu este imputabilă și, deci, nu poate fi sancționată penal fapta prevăzută de legea penală săvârșită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin amenințare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia și care nu putea fi înlăturat în alt mod, rezultă că numirea guvernului condus de Petru Groza nu poate fi, în lumina dipozitiilor penale în ființă astăzi, imputată Regelui Mihai I.

Concluzia anterioară rezultă în chip limpede văzând conținutul alin. (1) al art. 23 al Codului penal în ființă, potrivit căruia “Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă a fost comisă în condițiile vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate” – v. http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-23

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 18 al Codului penal în ființă, “(1) Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă există vreuna dintre cauzele justificative prevăzute de lege. (2) Efectul cauzelor justificative se extinde și asupra participanților” – v. http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-18  Printre cauzele justificative se numără și starea de necesitate, consacrată prin art. 20, idem: “(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în stare de necesitate. (2) Este în stare de necesitate persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol imediat şi care nu putea fi înlăturat altfel viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat” – v. http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-20 .

(Va urma)

© Valeriu Mangu

Ordonanța procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în cauza penală privindu-l pe dl. Traian Băsescu declanșată de plângerea penală a dnei Gabriela Firea

V. http://www.mpublic.ro/presa/2016/1210_c_2016_ordonanta_de_infirmare

Valeriu Mangu

Din nou statistică

În cele aproximativ 30 de luni de existență, pe blogul de față au fost postate 2.600 de articole, cu o medie de cca 87 de articole pe lună, adică aproape 3 pe zi.

Valeriu Mangu

Ați citit vreodată Constituția României, domnule profesor Vladimir Tismăneanu? (DCXXXVIII)

Cele două grupări din cadrul Partidului Comunist Român – “rezerva națională” și, respectiv, aripa moscovită – au fost, fiecare în parte, susținute de forțe aflate în spatele lor – pe de o parte, Armata, S.S.I.-ul și, fie și parțial, Regele Mihai I, iar pe de alta, conducerea U.R.S.S. – cu scopuri fundamentate diferite: “rezerva națională” pentru a salva existența statului român ca subiect de Drept internațional, iar aripa moscovită pentru a introduce în România regimul comunist și pentru a pregăti, dacă necesitățile U.R.S.S. impuneau, condițiile de natură să faciliteze ori chiar să provoace “topirea” statului în imperiul sovietic.

Ca modalitate concretă de salvare a existenței statului ca subiect de drept internațional, “rezervei naționale” i-a revenit însă, la fel ca și în cazul aripii moscovite, sarcina să introducă în România regimul comunist, dar și să înlăture din fruntea Partidului Comunist Român și, implicit, a statului aripa respectivă. De asemenea, în logica lucrurilor, “rezervei naționale” i-a revenit, de asemenea, sarcina de a prelua conducerea atât a Partidului Comunist Român, cât și a statului, precum și să determine conducerea U.R.S.S. să retragă trupele de ocupație.

După cum s-a arătat anterior, sarcina repartizată “rezervei naționale” nu avea cum să fie doar de ordin tehnic, ci era necesar ca majoritatea covârșitoare a membrilor acesteia să și urmărească introducerea în România a regimului comunist. Cu alte cuvinte, inițiatorii așa-numitei lovituri de stat din 23 august 1944 erau – ori trebuie să fi fost – conștienți că odată pregătite “rezervei naționale” condițiile necesare instaurării, respectiv acaparării pârghiilor fundamentale de putere ale binomului partid-stat comunist român, regimul din România nu avea cum să mai fie monarhic. Cu alte cuvinte, atât Armata – ori o parte a ei – , cât și S.S.I.-ul, dar și, fie și parțial, Regele Mihai I au hotărât ca în scopul salvării existenței statului român ca subiect de Drept internațional să creeze și, respectiv, să sprijine “rezerva națională” în vederea acaparării de către aceasta a pârghiilor fundamentale de putere ale binomului partid-stat, precum și transformarea statului într-unul comunist.

(Va urma)

© Valeriu Mangu

Laura Bretan

V. https://www.youtube.com/watch?v=OTZEGl8Z0yI

Valeriu Mangu

Adaus. 

1) https://www.youtube.com/watch?v=k1aMBza14ck

2) http://www.libertatea.ro/stiri/stiri-externe/laura-bretan-facut-din-nou-spectacol-la-americas-got-talent-tremur-cand-te-aud-cum-canti-video-1552847

3) https://www.youtube.com/watch?v=_V7KDlRVZQw

Statistică

În cursul zilei de ieri, blogul de față a înregistrat vizita cu nr. 400.000. El a fost înființat în 8 ianuarie 2014.

Valeriu Mangu

Text actualizat